S-a topit zapada, incepe sa dea coltul ierbii. Si atunci de ce se circula mai greu ca iarna? Sa va spun cat timp i-a luat autobuzului – in care am reusit sa urc ca prin minune, in ultima clipa, tinandu-ma de cordonul de la paltonul unei doamne – sa parcurga trei statii?Nu, ca-mi creste glicemia. Mai bine sa va spun cat l-am asteptat in statie. Fix 20 de minute. Pe unul anume, ca eu nu sunt ca Becali sa arunc pac pac! cu banii pe toate liniile, fara numar.

Mi-am facut abonament pe o singura linie. Evident, aia care ma duce la serviciu. Aveam de ales intre dou linii, care, pana intr-un punct, coincideau. Cand m-am dus sa-mi fac prima data abonamentul am dat cu banul: prima linie sau a doua? Par sau impar? Am ales-o pe cea cu numar par datorita unei  superstitii : toti anii pari imi poarta noroc. De ce sa nu fie la fel si cu liniile de autobuz? Raspuns: Pentru ca… nu e!Cat timp am mers cu **4 aveam impresia ca autobuzele de pe cealalta linie veneau mai repede. Mai mult, dimineata, tocmai cand ma grabeam sa ajung la lucru, veneau cate doua unul dupa altul in timp ce al meu ajungea abia dupa ce reuseam sa epuiezez in gand toate imprecatiile auzite in comuna mea natala, in copilarie. Apoi, subit, m-am hotarat sa-mi incerc norocul pe cealalta linie. Am descoperit inca din prima zi a noii luni de abonamnet ca legile lui Murphy se respecta in orice domeniu, cu atat mai mult in cel al transportului in comun.

Azi am testat consecintele acestei teorii pe pielea mea. Nu e prima data, numai ca astazi, pe langa pachetul obisnuit de nervi, mai aveam si trei pungi. Nu cu nervi, cu dulciuri. Plus una de cadouri. Plus un buchet de flori. Ca sa nu intelegeti gresit, a fost ziua unei colege si na…cum se face de obicei.

Ies de la metrou – eram deja in intarziere – si, constienta ca **3 –ul meu vine rar, ma duc la casa de bilete hotarata sa iau primul autobuz care soseste in statie. Strecor prin gemulet 2 lei – ultimii care imi mai ramasesera dupa achizitionarea cadoului si cer o calatorie.

–         Doua calatorii, spune doamna de la ghiseu.

–         Nu, una! Repet cu gandul ca poate nu a inteles. Si aflu cu ocazia asta ca nu se mai dau bilete cu o calatorie.

Acum n-as vrea sa credeti ca sunt mai catolica decat Papa, numai ca din vasta mea experienta cu mijloacele de transport in comun, stiu ca dimineata si seara sunt mult mai multe sanse sa dai nas in nas cu un controlor decat in restul zilei.

Asadar ma postez in statie in asteptarea lui **3. Care, asa cum v-am spus, a venit dupa 20 de minute. Plin, desigur. Ca sa nu am nici cea mai mica sansa de a-mi proteja sacosele si buchetul de flori. Doua statii le-am parcurs cu viteza de croaziera, cum se obisnuieste in Bucuresti. La a treia apare controlul. (Ce va spunem?) O ea.

–         Va rugam prezentati biletele sau legitimatiile bla bla (Ea catre mine). Eu …pamant! Ea repeta. Eu pachet de nervi cu alte trei pachete aninate de mine. Ma intorc in cele din urma zambind spre ea:

–         Si daca nu vreau sa va prezint abonamentul?

Stupoare. Pana sa se dezmeticeasca am dat drumul frustrarilor:

–         Aveti idee cate minute am stat in statie asteptand autobuzul ASTA pentru care platesc lunar abonament la RATB plus metrou? Aveti idee ca pentru mine orice minut de intarziere inseamna penalizare (sanchi, la noi nu la lucru nu semnam condica, dar suna apocaliptic cand spui asta!) Si de ce Dumnezeu acum, cand e cald afara, se circula mai rau ca la ultima zapada?

–         Pentru ca e cald afara, domnisoara, si oamenii ii scot masinile.

Aha! I see..

Deci Basescu s-a inselat. Vara e mai rau ca iarna!Si cred ca de luna viitoare o sa revin spasita la **4…

Anunțuri