Asa cum bine stiti, zilele astea e musai sa ne actualizam cu totii datele personale pe la banci, ca sa nu ramanem cu contul blocat si cu masa de Paste goala. Eu am un singur card, ala pe care primesc salariul, asa ca totto va bene: in ultima luna am tot depus/ridicat/transferat bani si in consecinta m-am afisat pe la banca atat de des incat aia de la ghiseu au inceput sa ma considere de-a casei, iar cand i-am intrebat daca trebuie sa completez vreun formular sau daca au nevoie de copie dupa buletin, mi-au raspuns ceva de genul : “Da, da! Si tu acum!” Cu alte cuvinte, totul era la zi.

Tocmai cand ma bucuram eu ca mi-am incheiat intr-un mod amiabil socotelile cu absolut toate institutiile publice (printre care si biblioteca judeteana la care avem carti de adus) imi aduc subit aminte ca, pe undeva printr-o poseta veche, am un card albastrui si mai mult ca sigur expirat. In timpul facultatii il tineam sub un clopot de sticla de unde il scoteam doar o data pe luna, cand se baga bursa, insa o data cu licenta l-am parasit pentru unul nou, eliberat desigur de o alta banca. Timp de trei ani am uitat pur si simplu de el insa el, cardul, se pare ca n-a putut ierta tradarea si in intunericul posetei in care l-am abandonat atat vreme a urzit o razbunare cumplita: aseara, in timp ce discutam cu un prieten despre banci, salarii si actualizare de date aflu cu stupoare ca respectivul o patise destul de urat de pe urma unui card expirat pentru care fusese nevoit sa plateasca vreo 150 lei, comision de administrare pe un an.

In momentul respectiv atat mie cat si viitorului consort ne-a cam disparut culoarea de pe fata pentru ca si dumnealui are un card din cretacic pe care primea bani de la fostul loc de munca si care mai mult ca sigur ca expirase cu mult inainte de disparitia dinozaurilor. Ce se putea face la ora aia tarzie? In niciun caz sa suni vreun operator si sa-i urli in telefon “Wazzup!”. Asa ca intram noi frumusel, cu morcovul din dotare, pe site-ul Bancpost (unde aveam eu emis cardul) si vedem acolo scoruri mai ceva ca in Turabo: administrare cont curent activ 15 lei/ luna. Dupa un an in care nu s-a mai executat nicio operatiune bancara, contul devin dormant. (WTF? Parca e in Razboiul Stelelor!) Mai departe. Dupa ce contul devina dormant (lol) nu moare, asa cum am fi sperat noi, ci continua sa fie administrat. Administrare cont inactiv: 25 lei/ luna. Caaaat ?? Calculez: 12 ori 15 plus 16 ori 25. Batea pe undeva pe la 7 milioane vechi. Mi s-a impaienjenit privirea.

Incepe si consortul sa calculeze: 24 luni ori 10 (la ei comisionul era mai mic), rezulta vreo 2 milioane jumate, in bani vechi. Ajungem noi asadar la concluzia ca, impreuna, avem de dat vreo 10 meleoane de lei vechi la banci. A urmat un moment de reculegere: ce facem? Dupa un sfert de ora de plimbat cu mainile la spate prin camera am ajuns la urmatoarea concluzie: daca scoru’ e asa mare, nu platim datoriile acum ci dupa Paste, pe principiul “cum au stat asa doi ani, pot sa mai stea cateva luni”. Da’ musai sa mergem sa vedem ce si cum!

Mai intru eu pe niste forumuri, mai caut pe bloguri si gasesc povestile recente ale unor persoane care erau in situatia mea si care platisera vreo 500 mii vechi pe un an. Calculez in cazul meu: cam doua milioane de lei vechi. Zic : “Na, bun!Asa mai merge!”

Asa ca azi, la prima ora, m-am spalat pe fata, m-am afumat cu par de lup, mi-am bagat cu mana tremuranda 200 lei in poseta si tzeava la banca! Ma duc la ghiseu: “Buna ziua! Buna ziua! Am un card, asa asa, din facultate, nu l-am mai folosit, vreu sa-l inchid.”

“Ce fel de card?” Scot inculpatul dn geanta si-l arat tipei. Il ia si incepe sa tzacane ceva la tastatura. (In tot acest timp eu stateam cu degetele de la maini si de la picioare incrucisate). La un moment dat vad ca tipa se uita cam ciudat in monitor si ridica din sprancene. Mai bate ceva la tastatura. Iar ridica din sprancene. Zic: “Hait, sa vezi acum ca tre’ sa-mi scot ad hoc un rinichi si sa-l las astora amanet!”

Numai ca tipa se intoarce zambitoare la mine: “Nu va gasim”, imi zice. Eu ma asteptam la orice, numa la asta nu. “Poftim?” “Pai nici macar nu mai exista contul asta. Dupa un anumit timp, conturile inactive se inchid. Dumneavoastra nu figurati ca avand cont deschis la noi!”, incearca ea sa-mi explice. Eu, batman , batman,  insist: “Pai da, dar exista un comision de adminsitrare bla bla nu vreau sa apar la datornici bla bla”

Tipa rade si zice: “Pai la noi la Bancpost nu e asa!”

Am iesit de la banca usurata. Cardul cu pricina l-am aruncat in primul tomberon care mi-a iesit in cale.

Morala: Aia batrani stiau ei bine ce spuneau cand te sfatuaiu sa nu lasi pe maine ce poti face azi. In cazul meu a fost vorba nu de o zi ci de ani! Si nu, nu toti functionarii se trezesc cu fata la cearsaf. Sau poate ca unii au asternuturile inflorate!

P.S: N-am inteles totusi ce e cu dorma aia si daca e de bine sau de rau. Cert e ca suna tare creepy!

Anunțuri