Asaa! Pentru ca am facut din nou greseala de a disparea cateva zile din peisaj ma simt datoare sa buchisesc ceva pe marginea un subiect de mare angajament care sta sa scindeze Romania in doua tabere, mai ceva ca la alegeri: javrele cainii comunitari. Eu una ma numar printre sadicii si degraba varsatorii se sange care sustin eutanasierea. Din fericire pentru mine acest blog nu este atat de cunoscut incat sa ma trezesc trasa de urechi de doamnele in capot si slapi, care isi trateaza frustrarile menopauzei si depresia provocata de plecarea odraslelor carand cu regularitate in fata blocului oase, resturi menajere sau chiar bobite aromate pentru “bietii caini fara stapan”.

N-am de gand sa insir aici cele 101 motive care m-au facut sa sustin fara mustrari de constiinta proiectul de lege privind eutanasierea cainilor fara stapan: in fond nu suntem la o dezbatere publica, este doar un punct de vedere pe care mi-l asum, zic eu, cu maturitate si in cunostinta de cauza. Faptul ca o javra mi-a cantat serenade sub balcon timp de o ora noaptea trecuta nu reprezinta un argument convingator pro eutanasiere asa ca plusez cu imaginea rahateilor de pe trotuar, cu evocarea mirosului de pisulet, a urletelor sau a manifestarilor hormonale violente, de haita, care se soldeaza in cel mai bun caz cu o spaima pe cinste.

Ca sa nu existe dubii: nu am crezut niciodata in metodele “de catifea” aplicate de hingheri, mai ales atunci cand vor sa scape de clientii nedoriti din adaposturi. Sustin asadar o eutanasiere responasbila, fara elucubratii sadice, generate de minti bolnave. Adica putem facem drepti atunci cand UE ne cere sa trimitem porcul la spa inainte de a-l sacrifica si dam din colt in colt cand vine vorba de o injectie banala care poate curma suferinta unui animal? Si cand spun suferinta nu ma refer numai la cainii maltratati sau acidentati din greseala ci si la patrupedele nevoite sa manance din gunoaie, sa doarma pe unde apuca si care isi tarasc infimitatile si bolile de piele prin subsolurile blocurilor, imbolnavindu-i si pe altii.

Nu intru in discutii despre fonduri cheltuite aiurea  de autoritati sau despre ONG-uri iresponsabile care nu stiu de unde sa inceapa si cum sa abordeze problema . Trebuie sa existe vointa si mai ales responsabilitate din partea tuturor. Insa de la idee la fapta este drum lung. Cel putin la noi.

Anunțuri