Doamnelor si domnilor, Radio Erevan transmite din nou. Deci am fost la mare: cort, saci de dormit, conservaraie – the call of the wildness, pe o plaja virgina, departe de gipane si manele, cu cortul asezat fix pe plaja incat sa-mi scot picioarele si sa simt valul gadilandu-mi degetele. Asta era proiectul initial, ca pana la urma am nimerit intr-un camping cu panouri solare, peluza si gardieni dar asta este alta poveste.

Am ajuns foarte tarziu in camping asa ca ne-am instalat cortul si din cauza oboselii de pe drum si eu si consortul am adormit aproape instantaneu. Am dormit mai bine de 10 ore (si bine am facut, ca in urmatoarele 48 abia daca am inchis ochii).

A doua zi, la primele radiatii ultraviolete, noi eram pe plaja cu doze de bere, mp3 playere, aparat foto, reviste, etc mai putin lotiuni pentru plaja ca de, ce naiba, e abia inceputul lui iunie, a ploua toata saptamana, apa e rece si radiatiile alea isi dau si ele seama ca e extrasezon! Nu stiu ce voce misterioasa ne soptise sa strecuram in bagaje si doua sepci numai ca le uitasem la cort, cine sa mai mearga dupa ele? Asa ca primele doua ore ni le-am petrecut aproape fara niciun fel de protectie UV. Spun aproape pentru ca intr-un final mi-am amintit ca intr-unul dintre buzunarele gentii de plaja aveam un tub de crema uitat acolo de anul trecut. Evident ca nu ne-a ajuns amandurora asa ca l-am stors cat am putut si ne-am uns pe ici pe colo,  in punctele esentiale, adica pe picioare si pe spate, ca fata e mereu expusa la soare, nu?

Intr-un final ne-am incumetat sa incercam si apa, care era intr-adevar destul de rece. Vremea in schimb a fost exceptionala: nici foarte cald, nici foarte rece si o briza placuta numai bine sa stai cu burta in sus, cu castile in urechi si eventual sa tragi si un pui de somn ca sa treaca timpul mai repede.

Pe la 14, cand soarele a inceput sa arda putin mai tare iar batraneii de pe plaja si-au luat tablele si sezlongurile si s-au dus sa-si faca siesta, ne-am intrebat daca ar fi cazul sa o intindem si noi. Se pare insa ca soarele ne lovise deja in cap, prin urmare am hotarat sa profitam de  vremea buna si sa mai stam cateva ore. Protectie? Pentru noi, cei tineri si nelinistiti? La naiba! Mai degraba un suc rece si o inghetata!

In fine, pe la 17 ne-am hotarat sa o luam din loc si poate ca n-o faceam nici atunci daca niste nori vrajmasi nu si-ar fi lasat umbra rece si lunecoasa pe burta mea incinsa.

Am ajuns in camping putin cam ametita si imediat dupa ce am facut dus mi-am dat seama ca arat ca un platou cu raci fierti si orez, …fara orez. Imediat au inceput si frisoanele. Intr-al 12-lea ceas m-am hotarat sa intru la umbra. In cort – cald ca in sera. Insa mie incepuse sa-mi fie atat de frig incat am luat o bluza polar pe mine si pentru ca tremuram in continuare m-am bagat in sacul de dormit. Din acel moment a inceput agonia: febra, crampe musculare, usturime, tahicardie (ca sa ma laud ca am invatat un termen nou). Consortul asijderea. Desigur, nu aveam nicio pastila la noi si era prea traziu sa mai plecam in cautarea unei farmacii. Ne-am hotarat sa suferim in tacere pana a doua zi dimineata. Noroc ca luasem o cutie mare de iaurt chipurile sa mancam ceva usor dimineata. L-am privit ca pe sfantul Graal. Cautarea iaurtului prin cort s-a transformat insa intr-un ritual de acceptare intr-un trib de zulusi, cu toate chinurile fizice pe care initierea le presupune.

Odata iaurtul gasit, dilema era cine unge pe cine? In fine, s-a sacrificat el. A fost mai rau ca o rapire extraterestra, va spun eu. Primul contact cu lichidul incredibil de rece mi-a smuls tipete isterice. Cred ca a trecut o etrenitate pana am terminat cu totul. Am intrat in sacul de dormit unsa din cap pana in picioare (sa-mi amintesc sa spal sacii de dormit!). Pe langa zapuseala din cort acum mai si mirosea ca la raionul de branzeturi din supermarket iar eu aveam greturi. Intr-un final am adormit numarand oi (pe bune!) ca sa uit ca ma ustura fiecare centimetru de piele. Insa nu am avut parte de odihna: pe langa durerile fizice, chinul nostru a fost amplificat de muzica de la o terasa unde un bastan isi aniversa ziua cu volumul boxelor dat la maxim.

Cand m-am trezit dimineata ma simteam ca un marinar care incercase sa-si dreaga raul de mare cu o sticla de wiskey. Primul gand a fost sa ma indrept spre grupul sanitar insa n-am resuit decat sa ies din cort si sa ma asez pe iarba. De sus soarele imi radea in nas lovindu-ma la intervale regulate cu un ciocan pneumatic fix in crestetul capului. M-am aruncat pe iarba ca un naufragiat. Grupul sanitar se profila pe un cer albastru la capatul unui camp plin cu margarete printre care amorasi cu aripi din vata de zahar se alergau veseli. Ca sa ajung la Meka m-am hotarat sa parcurg cei 10 -14 metri pe bucati. Cred ca oamenii de la celelalte corturi au crezut ca sunt de religie musulmana sau ca veneram pamantul scump al statiunii pentru ca aproape la fiecare 5-6 pasi ingenuncheam in iarba ca sa nu lesin.

Cu ajutorul consortului care se simtea mai bine ca mine am resuit sa ma intorc in cort unde am mai zacut vreo ora pana mi-a venit ideea salvatoare: am sunat-o pe vara-mea din Constanta care intr-o ora maxim a venit dupa noi cu masina. Dupa ce si-a facut cruce ne-a transportant de urgenta la ea acasa unde ne-a doftoricit ca la carte: vitamina C, crema pentru arsuri, ceai , supa si  niste pastilute mici dar miraculoase care ne-au scazut febra. Rezultatul a fost ca dupa 3 ore eram in autocar inapoi spre Bucuresti , arsi ca vai de noi dar fericti ca nu fusese nevoie sa ne luam concediu pentru o prostie.

Epilog

Cand scriu aceste randuri am pielea acoperita de o galaxie de bubite mici si apoase care abia asteapta sa se sparga, nasul rosu, pielea fetei deshidratata si buzele crapate. Trebuie sa va mai spun ca toate cremele regeneratoare si calmante cu care m-am naclait zilele astea m-au costat cam cat drumul pana la mare si inapoi plus camparea si ca probabil voi ramane doar cu o vaga urma de bronz dupa ce se vor lua cele trei straturi de piele afectate.

Ce frumos mi-am petrecut vacanta la mare!

Anunțuri