Cei mici stau lipiti de pamant. Talpi grele de bocanci calca peste ei, uneori apasat, alteori din neatentie, iar ei se fac si mai mici. Oamenii mari nu-i baga in seama: fie i-au uitat, fie ii ignora. Uneori, oamenii mari susotesc intre ei: “Nici o duzina de gandaci din astia, asezati unul in spatele celuilalt, nu ne-ar putea ajunge mai sus de nas” sau “Ce daca mor sau dispar? Avem altii care sa-i inlocuiasca”. Cei mici sunt prea departe ca sa poata auzi ceea ce-si vorbesc oamenii mari. Dar de acolo, de jos, de la radacina ierbii, cei mici si insignifianti aud glasul tainic al pamantului, al norilor, al planurilor care se urzesc in taina, in subterane.

Cei stersi nu au masina, vin pe jos de la metrou, indiferent de anotimp si se uda pe picioare. Cei stersi nu se imbraca in culori stridente pentru ca nu vor sa iasa in evidenta si pentru a nu intra in contradictie cu insasi natura lor. Cei stersi nu rad teatral pentru a atrage atentia, nu se cocoata pe catalige pentru a fi cu un cap deasupra celorlalti, nu-si pun cozi de paun unse cu miere pentru a atrage muste, potentiali parteneri sexuali sau specimene de rang superior. Cei stersi se cred atat de multumiti de conditia lor incat uneori devin snobi si incep sa se laude ca sunt peste masura de fericiti si nu-si doresc sa schimbe locul cu nimeni altcineva. Cei stersi se strecoara prin multime fara sa fie remercati: poti fi ani de zile coleg de birou cu un „sters” fara sa stii macar cum il cheama, iar dupa ce a fost dat afara sau a ales singur sa plece, ducand cu el acea cutie cliseica din carton insa intr-o varianta mult mai modesta, trebuie sa treaca saptamani intregi ca sa realizezi ca decorul s-a schimbat si ca lipseste ceva. Cei stersi nu impresioneaza cu nimic si de aceea nu apar niciodata in fotografiile  viu colorate care infatiseaza o cariera stralucita, o echipa unita, un grup de prieteni de nedespartit. Insa ce nu stiu multi omeni mari este ca, in intimitatea caminului sau, nevazut si nestuit de nimeni, fiecare sters are cate un curcubeu, mai mare sau mai mic, dupa posibilitati, care imprastie fascicule colorate de lumina pana si in cele mai ascunse unghere, asemeni unui glob de discoteca.

Cei simpli urasc matematica pentru ca nu sunt capabili sa faca socoteli ample. Cei simpli nu castiga niciodata lupte pentru ca nu pot construi strategii. Cei simpli stiu ca distanta cea mai scurta dintre doua puncte este linia dreapta iar nu cea serpuita si toata viata lor se straduiesc sa urmeze acest parcurs, chiar daca nu au certitudinea ca ii va duce la destinatia sperata. Cei simpli sunt atat de naivi incat cred ca toti ceilalti sunt la fel de simpli ca si ei…

Anunțuri