Rad in mine…Rad sec, cum razi la o inmormantare, atunci cand vrei sa lasi impresia ca nu e un sfarist de lume…Rad si imi curg lacrimile…”O sa treaca totul, viata isi urmeaza cursul”…Oamenii o bat pe umar pe vaduva, sau pe parintele ramas fara fiu, sau pe fiul ramas fara parinte… „O sa fie bine”…Apoi toti pleaca pe la casele lor, dar in urma nimic nu va mai fi la fel…

Mamaia e vie. Si azi. Mama s-a dus la 12 acasa. Nu mi-a sunat telefonul. Inseamna ca mamaia e vie. E bine. Trec inca patru ore. Uneori usor, cat ai clipi – muncesc si uit. Alteori timpul trece greu – sunt in concediu si in fiecare minut ma gandesc acasa. E patru. Mama pleaca spre casa. Patru si un sfert. Nu am curajul sa sun. Iau o carte si citesc. Incerc sa scriu ceva. Sa desenez. Nu pot trasa nicio linie. Dau vina pe programul aglomerat, pe oboseala…Se face patru si jumatate. Nu suna niciun telefon. Mama a ajuns acasa. A gasit-o pe mamaia prin curte, curatand florile de buruieni, cu mana sanatoasa, neatinsa de paralizie. A mai trecut o zi. Inca patru si se termina saptamana. In week-end mama e acasa. Tata e pe teren, in Oltenia, munceste pe doi lei. Tata e plecat, mama nu are permis, dar daca mamaia are o criza mama poate chema un vecin cu masina. In week-end nu ma mai gandesc atat de mult acasa…

Stiu ce inseamna sa cazi. Stiu ce inseamna sa mananci paine cu branza si cu ceapa in timp ce trimiti cv-uri. Stiu cum e sa-ti cumperi haine de la SH. Nu m-am imbracat intotdeauna de la Terra Nova. Stiu cum e sa strangi ban cu ban pentru a cumpara pufuleti sau covrigi pentru ca nu-ti poti permite altceva. Stiu cum e sa tii in viata patru oameni, cu un sigur salariu. Nu stiu in schimb cum e sa zbori cu avionul, cum arata Venetia, Parisul, cum e dincolo de granitele tarii. Stiu insa cine sunt. N-o sa mor, n-o sa cedez. Punct si de la capat…Mereu.

Anunțuri