Am baut un Brandy. Departed…”Pe unde ai umblat in toti acesti ani?”, ma intreaba Elma. Pe strazi, cu castile in urechi. Asa am fost de cand ma stiu. Cand nu intelegeam de ce, strazile imi explicau. Alte playlist-uri, aceiasi oameni. Oamenii nu se schimba…

Andreea imi spunea astazi de „mortii vii”. Sunt aia care te lasa in urma. Mai trist e ca in urma lor nu ramane niciun mormant, nimic pe care sa plangi. Ei sunt bine-mersi, pe undeva prin lume, dar tu nu mai ai nimic care sa-ti aminteasca de ei. Dupa o vreme probabil ca si Andreea va arunca tricouri, poze, maruntisuri lasate de el. In locul lor va ramane un mormant gol, acoperit cu flori albe. „Ca alea din Stapanul Inelelor, florile alea care cresteau pe mormintele regilor”, am incercat sa-i explic. Totusi, o despartire nu e o figura de stil. Inainte de a deveni literatura, o despartire este mai intai cadere in gol, nesomn, lacrimi…Mai tin oare minte cum e?…Departed…

Am si eu mormintele mele – unele cazute in paragina, altele inca acoperite de flori in timp ce altele probabil ca abia acum se sapa. Stiu insa ca atat timp cat voi avea sanatatea si familia – si ma refer la cei de acasa – florile albe pot sa creasca in voie peste amintirea lor…

Anunțuri