Nu pot sa dorm. Din nou. „Scrie”, mi-a spus Elma. Asa ca am deschis laptopul si am scris…

Cred ca era de varsta a treia sau batea bine spre 60 de ani. Era uscativ, cu sapca pe cap. Atat am retinut. Scotocea prin tomberoanele din fata blocului. Am plecat capul in jos: am constatat ca asta fac de la o vreme – cand nu am bani sau cand nu gasesc in mine un argument suficient de solid pentru a face o fapta buna, las capul in jos si merg mai departe…Alta data, cand lumea era un curcubeu sau, din contra, o prapastie, fiecare om sarman ma impresiona. Intre timp am vazut Filantropica iar viata m-a convins ca nu exista „bine” si „frumos” in stare pura si ca, in general, esentele tari inchise in sticlute mici, odata eliberate, dau dureri de cap.

Nu am auzit decat ultimele cuvinte: „doi lei” si din nou mi-a fost jena ca nu aveam niciun ban la mine. „Trei trandafiri, doi lei”, a repetat John amuzat si abia atunci am inteles ce a vrut sa spuna omul: intr-o mana avea trei trandafiri vestejiti. „Probabil ca i-a gasit prin gunoaie. Ii aruncase cineva sa nu faca petale in casa. Sau poate ca i-a cules de undeva si nu a reusit sa-i vanda”, a continuat John amuzat. In scara blocului era intuneric asa ca am putut sa-mi sterg ochii fara sa generez discutii inutile.

„Trei trandafiri, doi lei”…Atunci cand ne concentram toata energia pe 2-3 oameni, facem abstractie de cei care poate au cu adevarat nevoie de noi. „Amuzant”, nu?

Anunțuri