„Magia exista”. Unde naiba am citit asta? La metrou, probabil. Este singurul loc in care „mai citesc”. George Enescu? Exact. Chit ca n-am fost niciodata. Nici la Opera. Oare ce astept? Sa vina cineva sa ma traga de maneca sa-mi traiesc viata. De parca n-as trai-o. Si al naibii de haotic.

Magia insa exista. Garanteaza George Enescu, in absentia. Magia…”e printre noi”, cum s-ar zice. Craciunul, spre exemplu, e magic. Nu-mi amintesc exact de ce nu am ascultat deloc colinde anul trecut sau daca am impodibit bradul. Sau daca am avut brad. N-are nimic, se apropie un Craciun la fel de magic, nu trebuie sa-l ratez. Cica totul porneste din capul meu, deci trebuie sa-mi oblig sufletul sa convinga capul sa-si imagineze un Craciun magic. Ca in cacatul ala de Serendipity. Un film magic, de vazut intr-o zi magica.

Ce mai e magic? Hai sa incerc o lista mai complexa, asta cu Craciunul nu m-a convins.

Cica prima zapada e magica. Numai ca te uda la picioare si, mai devreme sau mai tarziu, se transforma, inevitabil, in mocirla. Plus ca e urmata de multe alte ninsori care au marele dezavantaj de „a nu fi primele”, deci nu sunt deloc magice.

Si prima iubire e magica. Atat de magica (daca imi este permis un superlativ absolut acolo unde gramatica a omis unul) incat doar in 10% dintre cazuri se concretizeaza intr-o casatorie, iar din procentul asta cam in 70% la suta dintre cazuri se ajunge la divort. Deci ramane un gram infim de magie pura.

Celelalte iubiri – care are parte de mai multe – sunt la fel de magice. Ma intreb totusi de ce exista atatia oameni care frecventeaza sex-shop-urile, sunt abonati la video-chat-uri, inseala, mint, cauta in continuare asa-zise suflete-pereche, citesc Sandra Brown.

Ploile de stele sunt magice (cand nu e nor si esti in afara orasului), apusurile sunt magice (atunci cand ai timp sa vezi unul), cafeaua e magica (atunci cand nu ai grupa de sange B3, cand nu-ti da palpitatii si cand e servita cu multa spuma, in centrul vechi al Brasovului). Deci magie exista, de acord, dar nu sub forma pura.

Si atunci de ce ne incapatanam sa o cautam peste tot? De ce ne incapatanam sa credem ca exista zane care iau masele si lasa in loc bani, oameni aparent banali dar care pot opri timpul in loc, si, mai grav, guardieni care, sanchi, ne vegheaza din umbra si simt exact ce simtim noi? Nu cumva sunt niste minciuni facile, menite sa acopere golul lasat de lipsa reala a magiei?

Poate ca totul porneste de la faptul ca nu am vazut Harry Potter. Si nici nu-l voi vedea. Prefer „A Beautiful Mind”. Pentru ca totul porneste, chipurile, din capul meu….

Anunțuri