…doarme sub frunzele galbene si viseaza cetati medievale si strazi vechi, imortalizate in sepia. Fata Verde stie ca nu i-ar fi placut sa traiasca in acele vremuri: rochiile fosnitoare, salile largi in care rasuna ecoul pasilor, barfele si intrigile curtezanelor, romantismul si curtoazia cavalerilor par mult mai savuroase privite dinspre prezent spre trecut.

Fata Verde nu crede nici in zburatori, desi stie ca au existat candva.

In curand va veni inghetul, padurile verzi vor deveni carbune, frunzele moarte vor da seva pamantului, dar Fata Verde nu se mai teme: dupa iarna vine primavara si tot asa, un echilibru vechi de cand lumea, pe care oamenii l-au uitat.

In haosul schimbarilor de anotimpuri si de perspective, Fata Verde a omis un mic detaliu: mai devereme sau mai tarziu chiar si apele tulburi revin inapoi, pe fagasul lor. Iar podurile vechi, cladite din barne trainice, sunt cele mai rezistente.

Un toast asadar pentru prietenii vechi, care au fost mereu acolo, neobservati, invizibili…

***

Am dansat aproape o ora pe Sean Paul – Got 2 luv you. Imi revine obsedant in minte bucata „Fight, fight, fight”. In fond, asta este tot ce conteaza…

Anunțuri