Prima zapada, tarzie, de ianuarie, s-a asezat peste un oras gri, vandalizat de protestatari, parasit de guardieni si golit de miracole. Ninge cu fulgi mari, ca dupa o bataie cu perne, ca in pozele artistice pe care mi le-a facut Raluca in padure, eu ingropata in penele perfect albe ale unor gaini care s-au jertfit mai demult pentru o banala perna.

Am deschis fereastra si curentul care s-a produs a chemat flugii gramada in casa, unde au murit efemer, in doar cateva secunde. Dar cei de afara, mii, zeci de mii, continua sa cada pe masini, pe iarba care acum are un motiv sa creasca verde la primavara, pe oamenii care, chiar si la 30, 40, 50, 80 plus privesc prima zapada cu bucuria evocata de “primele  ninsori de alta data…”

Anunțuri