11:41 – De ce o femeie care arata bine si nu pare deloc proasta, cum e Jessie J, are foarte multe melodii despre puterea de a te accepta asa cum esti, cu toate defectele tale?

12:18 – Nu exista nicaieri porunca “sa nu fii jeg uman”, pentru ca asta  se subintelege de fapt din tot decalogul, ca o clauza secundara: daca furi esti un jeg uman, daca nu-ti respecti parintii esti un jeg uman etc. Imi place expresia asta, mai ales daca este folosita autoreflexiv: “sunt un jeg uman pentru ca”. Puncte de suspensie, pe care nu stiu exact cu ce sa le completez. In contextul asta se pare ca sunt un jeg uman doar pentru ca. Sa o luam prin excludere: furat, ucis, inselat – nu. Am intr-adevar o problema cu duminica, pe care n-o respect intotdeauna ca zi de odihna, si cu ravnitul la bunurile aproapelui. Totusi, aproapele e bine-mersi, nu i-am sustras nimic pentru a-mi spori mie nivelul de trai sau fericirea: n-am plecat cu monitoarele acasa, scaunul Andreei e la Alexandra (nu la mine) si in general toti ceilalti “aproape” (care o fi pluralul lui “aproape?”) nu cred sa fi avut de suferit direct si iremediabil din cauza mea. Totusi, am o multime de judecatori care m-au chemat in boxa acuzarii pentru ca. Tocmiti-mi un avocat ca sa pot in cele din urma completa punctele de suspensie si sa am dreptul la o ultima tigara!

Mi se spune ca am gresit fiind eu insami: gura-mare, pareri servite in plex – puteam sa le tin pentru mine, “but no, I went and told the whole world how I feel”. Asta sunt eu. Si Jessie J cica e perfect ok sa te accepti asa cum esti, atat timp cat esti sincer cu tine si cu ceilalti. Deci, prietene, nu te-am palmuit in public (poate doar prin cuvinte, insa fara spectatori), nu ti-am furat camila, sclavul si averile, nu am profitat de tine cu buna stiinta; nu te-am pradat la drumul mare si nu am jurat stramb impotriva ta; nu te-am dat pe mana calailor si nu am ravnit la nimic din ceea ce era al tau; singura mea vina este ca am inteles gresit notiunile de “prietenie” si “bine” si le-am aplicat ca atare. Ma duc in pustie sa le aprofundez putin.

12:40 – De ce naiba nu scriu pentru munca? Pentru ca ascult asta de la Radu. Multam, Radu, chiar daca nu ma citesti:)

12: 55 – Tipa care si-a „distrus” Facebook-ul da lectii de rabdare. LOL:)))

13:51 – Din lipsa de Facebook:)

15:23 – Nu stiu cat de mult cred in teoria care sustine ca modul tau de gandire poate influenta mersul universului, dar am observat implicatiile negative ale acestui fenomen: cand te temi foarte mult de ceva si incerci sa eviti acel lucru sau acea situatie, nu faci decat s-o “atragi”in viata ta. Si totul se intampla aproximativ la fel ca in scenariul imaginat de tine. Si te intrebi “de ce?”. Si intri intr-un cerc vicios al frustrarilor, al nervilor si al analizelor absurde. In contextul asta se pare ca le-am dat celor din jur fix acele doua arme cu care ma pot darama: nepasarea urmata de tacere. Din fericire constientizez ca este o lectie pe care am tot amanat-o si pe care trebuie sa o invat: cea de a infrunta direct fantomele trecutului si propriile temeri. Desi, daca stau si ma gandesc bine, tot eu am fost cea care a insistat sa invete sa inoate, tocmai pentru ca se temea cumplit de apa….

16:11 – Rateuri. Pauza. Continuam. A naibii incapatanare:)

Anunțuri