Niste oameni care isi petrec in medie 9 – 10 ore pe zi intr-un loc care uneori devine insuportabil din cauza stresului, a ritmului alert si a confilctelor de interese, s-au mobilizat ad-hoc pentru a face un gest frumos. Nu conteaza unde, cum si de ce. Conteaza doar ca, la finalul unei zile nebune, am trait pe viu emotia pe care au simtit-o cei invitati pe platourile emisiunilor gen Surprize Surprize  (admitand ca toate aceste cazuri erau reale si nu regizate). Povesteam intamplarea cuiva din afara si abia puteam sa ma stapanesc sa nu plang –  desigur, este deja stabilit ca ma numar printre persoanele hiper-sensibile dar am simtit ca, pentru cateva ore, toate feresterele si usile baricadate s-au deschis spre un unic si insorit tarm de mare.

Maine vom reveni la viata “normala”, cu replici acide, injuraturi si comentarii soptite printre dinti, ne vom ascunde emotiilor in spatele mastilor suprapuse insa minunea….banala a acestei zile mi-a restaurat, macar pentru o vreme, increderea in oameni. Desigur, nu va trece mult pana cand voi fi din nou dezamagita but…this is life. And that’s the beauty of it!

Anunțuri