Daca as face din scris o pasiune adevarata si nu un exercitiu de sensibilitate-sensibilizare, probabil ca stilul meu ar semana cumva cu al Hortensiei Papadat Bengescu: aceeasi placere de a lua mostre de tesuturi bolnave si de a le analiza indelung la microscop, ambitia caustica de a-ti lua in ras propriile slabiciuni, de a face parada cu ele prin fata ochilor tai pentru a te convinge ca, in final, totul este o bagatela.

Astazi mi-am diluat ura intr-un pahar de alcool si, in loc sa o transform in apa chioara, am facut-o incandescenta: tot ceea nu am putut spune, tot ce nu am putut gandi, tot ceea ce buna-fata-Oana nu le-a putut demonstra, totul a fost aruncat in cutia Pandorei. Apoi a venit incomoda-si-rebela-fata-Oana si a transformat rabdarea in venin. In final s-a asternut linistea, ca un antidot, si din cenusa urei nemarturiste pana atunci, s-a nascut Phoenixul indiferentei, al uitarii si al iertarii.

Constat cu bucurie ca-mi e tot mai usor sa ma ridic dupa o cadere. Indiferent daca este cauzata de mine sau de cei din jur, dupa momentele de agonie, reusesc sa-mi revin din ce in ce mai repede, de parca un arbitru invizibil mi-ar cronometra secundele petrecute din momentul in care am atins in cadere solul si momentul in care toti muschii se incordeaza pentru a ma propulsa inapoi.

De data asta n-a fost insa o lupta cu cineva din afara ci confruntarea cu mine, amanata de ceva vreme: cuvintele spuse si mesajele schimbate cu oamenii din jur au fost doar consecinta luptei interioare. Energia buna a Cristinei a fost doar erbiciudul care a uscat balariile crescute pe mine: curatenia de primavara trebuia sa inceapa insa din interior, cu tot ceea ce simteam – bun sau rau – pentru familie, surori, sot, prieteni.

Nu ma simt nici mai buna nici mai rea, nici mai puternica nici mai vulnerabila dupa experienta asta. Invat sa ma accept, invat sa am rabdare cu mine, sa ma corectez si sa-mi dau singura note fara insa a ma mai trimite singura la colt atunci cand am impresia ca gresesc: mai nou accept sa primesc lectii de viata numai de la oamenii care au trecut prin tot felul de incercari autoimpuse pentru a se regasi pe ei si luminita farului de la capatul furtunii.

Anunțuri