Lacul cu nuferi din visele mele exista in realitate, ba chiar este la o aruncatura de bat de mine. Iarna arata deplorabil, acoperit de balarii incalcite, pe jumatate uscate, insa primavara si vara nuferii alb scot capul din noroaie, ca-n poezia lui Stanescu, si se incalzesc la soare. Asa spun povestile, eu nu i-am vazut pana acum desi trec constant prin Parcul Circului, in drum spre munca.

 

Clefai o guma cu miros de pepene si fac baloane. Valuri de aer cald imi ies pe nas si pe gura si-mi imaginez ca sunt calul lui Fat Frumos dupa ce a mancat jaratic. Pe sub gluga imblanita vad cladirea inalta, din sticla, luminata ca un pom de Craciun,  “prima din Bucuresti care functioneaza cu energie alternativa”. “Baliga de vaca arsa?” “Jeez, nu, panouri solare”.

Desenez, beau cafea, desenez, merg la lucru, stau in medie 10 – 11 ore pe scaun, mananc in fata monitoarelor, scriu, alerg pe strazi, bantui prin parcuri, desenez, dorm 5 ore, plang, ma trezesc, rad, traiesc. E bine. Am uitat. O rana s-a inchis – era si timpul. Am scos briceagul si am facut o noua crestatura in carne: trebuie sa doara putin ca sa simt ca sunt vie. Altfel voi adormi din nou in mine iar cand ma voi trezi – daca! – voi constata ca e prea tarziu. Atat de putin timp, well, a mai ramas atat de putin timp si mai sunt atatea lucruri de facut!

Cunosc starea asta. O vreme lucrurile au ramas incremenite in ele, ca dupa un sfarsit de lume. Pustiu, cenusa, niciun ecou. Apoi o melodie a rasunat peste ruine. Am deschis ochii: era aproape iarna. “Inceteaza sa mai analizezi!” Am incetat. M-am ridicat si m-am dus sa privesc luminitele din centru: un act de mare curaj, echivalent cu acceptarea vietii asa cum e: imprevizibila, in cascada. Mi-am infipt unghiile in carne: prefer durerea fizica in locul celei sufletesti. Apoi am privit in sus “fie ce o fi!” Ciudat, nu s-a intamplat nimi rau. Acelasi oras, alt an, alti oameni. Am respirat si prin nari mi-au iesit valuri de abur. Calul lui Fat Frumos. Sau un dragon. Mi-am amintit ca  era un film de animatie, ca sistemul surround vuia ca-ntr-o sala de cinematograf, ca era cald si ca  incercasem sa gasesc infinitul in gluga unui hanorac de doua ori mai mare ca mine. Asta din ce viata a fost? Una din multele pe care le-am trait.

Inspired. Ezio. Cloud Atlas. Wolox. Paler. Iarna. Toate culorile spectrului, amestecate. In final, rezulta alb. Numai ca de data asta sunt pregatita….

Anunțuri