Cafeaua are gust de trance si-mi sparge urechile. E bine. Ma intind pe scaun si-mi imaginez cum cad in gol pe muzica asta….divina? (hai s-o numesc asa, desi te poate face uneori sa dansezi in draci) de care am aflat abia anul trecut. Ascult o melodie data de cineva, la castile cuiva, imbracata in hanoracul altcuiva, in timp ce scriu niste texte pentru un cineva care ma plateste pentru asta, si ma documentez despre asezarea in pagina a panelurilor pentru o banda desenata pe care trebuie sa o public in revista cuiva – wait, asta o fac pentru mine!

Sunt, asadar, rezultatul interactiunilor mele cu toti acesti “cineva” care mi-au luat sau dat “ceva”, dupa caz. Un puzzle mare, creat din mai multe piese distincte, fiecare cu specificul ei – piese de diferite culori si texturi care, surprinzator,  se imbina aproape perfect intr-o imagine de ansamblu; ca atunci cand am realizat impreuna cu o colega de la Sakura o banda desenata in care fiecare ne-am adus propriile trairi, stiluri si personaje si, cu toate acestea, rezultatul a fost incredibil.

**********************************************

Azi nu am chef sa scriu „savant”. Nu vreau sa mai demonstrez nimic. Publicul meu din acest an nu mai vrea show-uri grandioase; vrea pacea dintr-o cafenea – hai sa zicem Verona – cand un autor mare, gen Llosa sau Rushdie, isi citeste un fragment din noul roman.

Hai sa citim o carte pe saptamana

Hai sa facem cursuri de desen

Hai sa alergam prin viata, pe autostrazi si prin metrou

Hai sa topaim pe aceeasi melodie, timp de 40 de minute, pana ramanem fara respiratie aproape, si apoi sa radem, sa radem si sa urlam de entuziasm

Hai sa invatam Photoshop ca sa ne editam propriile desene

Hai sa ascultam, sa intelegem, sa acceptam, sa anticipam

Hai sa ne facem prieteni din SUA, Egipt, Grecia

Hai sa fim alaturi de cei care au plecat din Otopeni cu un „one way ticket”

 

All done! So, what’s next? Improve! Keep walking…

 

Anunțuri