Tei, cola, cafea, muzica si nopti nedormite. Cunosc combinatia asta si mai stiu ca, in rimtul asta, risc un shutdown neasteptat, care sa dureze cateva saptamani. Daca ar fi sa se termine candva ceva-ul asta numit viata, asta ar fi probabil finalul perfect: de ani de zile nu m-am mai simtit atat de bine. Ani de zile? Hai sa spunem 2 ani de zile. In punctul asta nimic nu mai conteaza: pentru o fractiune de fericire, lucrurile sunt exact asa cum ar trebui sa fie. Desigur, de maine sau chiar in clipa urmatoare viata imi poate arunca in fata o alta provocare care sa ma sileasca la alte decizii, contorsiuni si rani masochiste.

Dar azi, acum, in secunda asta de respiratie, sunt aici asa ca fuck off! Nu a contat nici macar atunci cand am fost in genunchi, cand dormeam 12 sau 14 ore zilnic, cand mancam o data pe zi si apoi ma tineam de balustrada ca sa nu cad la metrou si-mi repetam ca mai e putin, ca trebuie sa fac asta, ca nu poate fi doar magie. Ei, bine, ba da, poate fi. Asa ca propun un toast pentru tei si pentru mine. Pentru ca merit!

Anunțuri