Nopti albe, rasarituri rosii. „Cu cat te trezesti mai devreme, cu atat ai mai mult timp la dispozitie pentru a trai”, imi explica medicul psiholog in urma cu 4 sau 5 ani, intr-una din putinele sedinte la care am acceptat sa merg. Era o data ca niciodata, pe vremea cand luam Xanax zilnic si dormeam in medie 12 ore pe zi. Atunci nu puteam sa accept ca ziua incepe la ora sapte dimineata (in timpul verii chiar mai devreme) si ca poti exploata la maxim fiecare minut pe care viata ti-l ofera cu atata generozitate. Uram atat de mult primele raze de soare si cantecul disperat al pasarilor incat simteam nevoia sa-mi pun perna pe cap si sa ma ascund cat mai bine in patura calduroasa pentru a nu fi nevoita „sa ma arunc in viata” si sa iau decizii pentru care nu ma simteam inca pregatita. Dar iata! astazi sunt aici, clipele alea de cianura si de contorsionare sufleteasca s-au pierdut in ceturile alburii ale toamnelor care s-au perindat de atunci in calendar, iar peste ele s-au asezat vreo 5 covoare diferite de frunze aurii.

………
La Universitate este aproape pustiu. Cativa trecatori si nelipsitii porumbei de la fantana. Imi beau cafeaua cu Fane, undeva in spatele spatiului dechis publicului, si constatam amuzati ca in 5 ani, de cand suntem prieteni, n-am avut niciodata timp pentru acest ritual matinal atat de comun. Magazinul este inca inchis, calculatoarele, telefoanele si tabletele sunt in stand-by, e cald si liniste si parca iti vine sa atipesti putin, cu fruntea sprijinita de una din mesele alea acoperite de brosuri, oferte si contracte. Imi amintesc, ca prin vis o noapte alba pe care am petrecut-o in alt magazin Orange, band cappuccino si ascultand muzica in surdina. Eram studenta, eram in Galati, era unul din momentele alea pe care crezi ca-l vei purta cu tine zi de zi in amintire, dar iata ca timpul vindeca intr-adevar aproape orice rana, de la micile zgarieturi pana la operatiile pe suflet deschis.

(mai mult…)

Anunțuri