Memento: Acum cateva luni, pe la ora 1:00, deschideam o sticla cu crema de whiskey si postam pe blog cateva ganduri nu tocmai optimiste despre actualul job si despre situatia incerta din tara.

Cate se pot schimba din martie pana acum? Destule. Sunt la al treilea job in doar 6 luni – si anul nu s-a incheiat inca!:) – iar la fantana de la Universitate, unde am aruncat niste cenusa dintr-un plic si mi-am pus o dorinta cu cateva luni in urma, mii de oameni au iesit in strada cu speranta ca, macar in al 12-lea ceas, vor putea schimba ceva. M-am numarat si eu printre ei desi mesajul meu era mai mult politic si mai putin ecologic, am impartit cu oamenii pe care ii stiam placinta cu mere si ceai, am strigat cat m-au tinut plamanii in timp ce agitam o sticla plina cu pietricele si am mers prin mijlocul bulevardului cu sentimentul emotionat ca fix in momentul ala scriem istoria, dar nu cum ne-o dictau ei ci asa cum am fi vrut noi sa fie.

Aseara, tot la ora 1 aproximativ, am deschis o sticla de vin si, in fata laptopului, am ridicat un pahar in cinstea tuturor lucrurilor bune care mi s-au intamplat in ultima perioada dar si a povarnisurilor pe care a trebuit sa le urc ca sa fiu cea de acum. Acum, aici, acolo, la 1000 sau 2000 de km, pentru o cauza comuna. These days are ours!